Opening Hours : Luni - Vineri, 8:30 - 17:00.

EMAIL

office@personalgenetics.ro

Call Now

021 311 0776 - 021 9179

Cancerul colorectal – cum ajuta testarea genetica si cum il putem preveni? - Personal Genetics

Ce este cancerul colorectal?

Cancerul colorectal este afectiunea in care celulele canceroase se formeaza atat in colon cat si in rect. Astfel atunci cand vorbim despre cancerul colorectal ne putem gandi la cancerul de colon, dar si la cancerul rectal.

Cancerul colorectal este a2a cauza de deces prin cancer in tarile dezvoltate, dupa cancerul pulmonar la barbati si cancerul mamar la femei.

10% sunt cancere de tub digestiv ereditare

Sindromul Lynch reprezinta o patologie care se asociaza cu o creștere semnificativa a riscului unei persoane de a dezvolta cancer colorectal.

Riscul estimat pentru toata viață de cancer colorectal la persoanele cu această afecțiune poate varia de la aproximativ 10% la aproximativ 80%, în funcție de factorul genetic ce sta la baza producerii sindromului.

Persoanele cu sindrom Lynch prezintă, de asemenea, un risc crescut si pentru alte tipuri de cancer, precum cancerul uterin (endometrial), ovarian, gastric, de intestin subtire, pancreatic, renal, cerebral, ureteral și biliar.

Ce este testarea genetica in cazul unui cancer colorectal?

Testarea genetica este analiza care care ne poate spune dacă avem gene rare, modificate sau mutate, care pot provoca cancer de colon. Deși majoritatea persoanelor care suferă de cancer de colon nu au una dintre aceste gene mutante, existența acestora crește foarte mult șansa de a face cancer de colon.

Cand imi este recomandata consilierea si testarea genetica in diagnosticul cancerului colorectal?

 Pentru a beneficia de consiliere si testare genetica in diagnosticarea cancerului colorectal pacientii sunt selectati in functie de:

Criteriile Amsterdam (bazate pe istoricul familiei in ceea ce priveste sindromul Lynch) Ghidul Bethesda revizuit (pentru persoanele diagnosticate cu cancer colorectal, in cazul modificarilor genetice asociate sindromului Lynch)

 

1.      cel puțin 3 rude au un cancer asociat sindromului Lynch (una este o rudă de gradul I – părinte, frate/soră sau copil – cu celelalte 2 rude).

2.      sunt afectate cel puțin 2 generații successive

3.      cel puțin o rudă a fost diagnosticata cu cancer la vârsta de sub 50 de ani.

 

1.      pacientul a fost diagnosticat cu cancer colorectal la varsta de sub 50 de ani.

2.      persoana prezinta sau a avut in antecedente un al doilea cancer colorectal sau un alt tip cancer (endometrial, stomac, pancreas, intestin subțire, ovar, rinichi, creier, uretere sau canal biliar) asociat sindromului Lynch.

3.      pacientul are mai puțin de 60 de ani și tumora cu anumite caracteristici histopatologice corelate sindromului Lynch.

4.      persoana are o rudă de gradul I (părinte, soră sau copil) mai mică de 50 de ani care a fost diagnosticată cu cancer colorectal sau un alt tip de cancer legat de sindromul Lynch.

5.      persoana are 2 sau mai multe rude de gradul I sau II (mătuși, unchi, nepoate, nepoți sau bunici) care au avut cancer colorectal sau un alt tip cancer legat de sindromul Lynch la orice vârstă in antecedente.

 

Care sunt sindroamele mostenite care cresc riscul de cancer de colon? 

  • Sindromul Lynch,
  • FAP – Polipoza adenomatoasa familiala,
  • Polipoza asociata-MUTYH,
  • Hamartomatoza asociata-PTEN,
  • Cancer gastric difuz ereditar,
  • Sindromul Li-Fraumeni,
  • Sindromul Peutz-Jeghers,
  • Sindromul de polipoza juvenila

Care sunt beneficiile testarii genetice in cazul cancerului colorectal?

  • prevenirea, în unele cazuri, apariţiei cancerului prin măsuri profilactice precum chirurgia.
  • identificarea persoanelor cu risc şi pe cei fără risc dintr-o familie cu istoric de cancer colorectal
  • ajută medicul în luarea deciziilor terapeutice informate. Acesta, pe baza testării genetice, poate opta pentru tratamente ţintite ce pot creşte supravieţuirea pe termen lung.

 Cand creste riscul de a dezvolta cancer de colon? 

  • varsta inaintata/Bătrânețea: majoritatea persoanelor cu cancer de colon au vârsta peste 50 de ani;
  • istoricul personal al cancerului colorectal sau al polipilor;
  • afecțiuni intestinale inflamatorii: colita ulcerativă și boala Crohn, cresc riscul de cancer de colon;
  • Sindroame moștenite care cresc riscul de cancer de colon: cele mai frecvente sindroame moștenite care măresc riscul de cancer de colon sunt polipoza adenomatoasă familială (FAP) și sindromul Lynch, care este, de asemenea, cunoscut sub numele de cancer colorectal ereditar nepolipozic (HNPCC);
  • istoricul familial al cancerului de colon: creste riscul de cancer de colon dacă ai o rudă de sânge care a avut boala. Dacă mai mult de un membru al familiei are cancer de colon sau cancer de rect, riscul este chiar mai mare.
  • stilul de viață: sedentar; dieta saraca in fibre, bogata in grasimi, diabet, obezitate, fumat, alcoolul
  • Radioterapie pentru cancer: cea îndreptată spre abdomen pentru tratarea cancerelor anterioare crește riscul de cancer de colon.

 Consultul genetic pre-testare este oferit gratuit daca testarea se va face in laboratorul Personal Genetics.

Consilierea genetica este importanta:

  1. Inainte de testare, pentru a identifica si alege testarea potrivita si a intelege beneficiile acesteia
  2. Dupa testare, pentru interpretarea rezultatului si in cazul unui rezultat cu risc crescut, orientarea catre un tratamentul personalizat.

Genele analizate prin panel sunt:

APC, BMPR1A, CDH1, CHEK2, CYLD, EPCAM, FANCA, FANCB, FANCC, FANCD2, FANCE, FANCF, FANCG, FANCI, FANCL, FANCM, MLH1, MSH2, MSH6, MUTYH, PMS2, PTEN, SDHD, SLX4, STK11, TP53, WRN

Gena APC oferă instrucțiuni pentru sinteza proteinei APC, care joacă un rol critic în mai multe procese celulare. Proteina APC acționează ca un supresor al cresterii tumorale, controland diviziunea celulara. Ajută la controlul frecvenței divizării unei celule, a modului în care se atașează de alte celule din țesut și in migrarea(deplasarea) respectivei celulele in alte tesuturi

Variantele patogene ale genei APC se asociază cu polipoză adenomatoasă familială (PAF)  cu transmitere dominantă autozomală (FAP) (MedGen UID: 398651), PAF forma atenuată (AFAP) (MedGen UID: 436213) și adenocarcinom gastric și polipoză in regiunea proximală a stomacului (GAPPS) (PMID: 27087319).

Gena BMPR1A oferă instrucțiuni pentru producerea unei proteine numite receptorul de proteine morfogenetice osoase 1A; S-au descris peste 60 de mutații ale genei BMPR1A  care determina sindromul de polipoză intestinala juvenilă

Gena CDH1 oferă instrucțiuni pentru sinteza unei proteine numite cadherină epitelială sau E-cadherină. Această proteină se găsește în membrana care înconjoară celulele epiteliale.

E-cadherina acționează și ca o proteină supresoare  a cresterii tumorale

Gena CDH1 este asociată cu predispoziție pentru  formele ereditare de cancer gastric difuz și cancer de sân lobular,  (HDGC) (MedGen UID: 310839). Există dovezi preliminare care sugerează că HDGC determinat de variante patogene ale genei CDH1 poate fi, de asemenea, asociat cu un risc crescut de cancer de colon (PMID: 10072428).

Gena CHEK2 este asociată cu predispoziție pentru cancerul de sân, colon, tiroidă și prostată  cu transmitere autosomal dominanta (PMID: 15492928, 18759107, 21807500, 21876083, 25431674). În plus, există dovezi preliminare care susțin o corelație intre variante patogene ale CHEK2 și predispoziția  cu transmitere autozomal dominantă la alte tipuri de cancer, inclusiv cancerul tractului urinar, cancerul ovarian și melanomul (PMID: 26681312, 21956126, 27632928, 26424751, 11719428);

Gena CYLD oferă instrucțiuni pentru sinteza unei enzime care ajută la reglarea numeroaselor căi de semnalizare implicate în creșterea si diviziunea celulară. Prin reglarea semnalelor care controlează creșterea celulelor, enzima CYLD acționează ca un supresor al cresterii  tumorale, ceea ce înseamnă că ajută la prevenirea creșterii și divizării celulelor într-un mod necontrolat.

Codifică  pentru un antigen asociat carcinomului care funcționează ca o moleculă de adeziune celulară și este implicat în semnalizarea și migrarea celulelor, precum și în proliferarea și diferențierea celulelor stem embrionare. Această proteină are, de asemenea, potențial oncogen

Gena FANCA  codifică proteina grupului B anemie Fanconi, variantele patogene ale genei fiind asociate cu anemie Fanconi tip A (FA-A)  cu transmitere autozomal recesivă (MedGen UID: 483333). În plus, există dovezi preliminare că variante patogene ale genei FANCA se  asociaza cu predispoziție la cancerul de prostate cu transmitere autozomal dominantă (PMID: 28864460, 27701467, 26181256).

Gena FANCB codifică proteina grupului B anemie Fanconi. Această proteină se asociaza cu alte proteine Fanconi într-un complex nuclear numit complex de bază FA care este implicat în răspunsul celular și repararea deteriorării ADN-ului. Gena FANCB este asociată cu anemia Fanconi tip B (FA-B) cu transmitere legata de cromozomul X (MedGen UID: 336901).

Gena FANCC codifică proteina C din grupa anemiei Fanconi. Această proteină se asamblează cu alte proteine Fanconi într-un complex nuclear numit complex de bază FA care este implicat în răspunsul celular și repararea deteriorării ADN-ului.

Variantele patogene ale genei  FANCC se asociaza cu anemie Fanconi cu transmitere autozomal recesivă (MedGen UID: 483324). În plus, există dovezi care sugerează că  mutatii in gena FANCC sunt asociate cu predispoziție autozomal dominantă la cancerul de sân și pancreatic (PMID: 23028338, 12750283, 15695377).

Gena FANCD2 codifică proteina D2 din grupa anemiei Fanconi. Această proteină este implicată în repararea leziunilor la nivelul ADN-ului

Variantele patogene in gena FANCD2 sunt asociate cu anemie Fanconi cu transmitere autozomal recesivă (MedGen UID: 463627).

Gena FANCE codifică proteina E grupă anemie Fanconi. Această proteină se asociaza cu alte proteine Fanconi într-un complex nuclear numit complex de bază FA care este implicat în răspunsul celular și repararea deteriorării ADN-ului.

Gena FANCE este asociată cu anemie Fanconi, de tip E (FA-E) cu transmitere recesivă autozomală  (MedGen UID: 463628).

Gena FANCF codifică proteina F din grupa anemiei Fanconi. Această proteină se asamblează cu alte proteine Fanconi într-un complex nuclear numit complex de bază FA care este implicat în răspunsul celular și repararea deteriorării ADN-ului. Gena FANCF este asociată cu anemie Fanconi recesivă autozomală, de tip F (FA-F) (MedGen UID: 448251).

Gena FANCG codifică proteina G din grupa anemiei Fanconi. Această proteină se asamblează cu alte proteine Fanconi într-un complex nuclear numit complex de bază FA care este implicat în răspunsul celular și repararea deteriorării ADN-ului.

FANCG este asociată cu anemie autozomal recesivă Fanconi, tip G (FA-G)

Gena FANCI codifică proteina I din grupa anemiei Fanconi. Această proteină se asamblează cu alte proteine Fanconi într-un complex nuclear numit complex de bază FA care este implicat în răspunsul celular și repararea deteriorării ADN-ului.

The FANCI gene is associated with autosomal recessive Fanconi anemia, type I (FA-I) (MedGen UID: 323016).

Gena FANCL codifică proteina E3 ubiquitin-proteina ligaza FANCL. Această proteină se asamblează cu alte proteine Fanconi într-un complex nuclear numit complex de bază FA care este implicat în răspunsul celular și repararea deteriorării ADN-ului.

Gena FANCI codifică proteina I din grupa anemiei Fanconi. Această proteină se asamblează cu alte proteine Fanconi într-un complex nuclear numit complex de bază FA care este implicat în răspunsul celular și repararea deteriorării ADN-ului.

Gena FANCM este asociată cu o afecțiune  cu transmitere autozomal recesivă caracterizată printr-un risc crescut de malignitate și infertilitate (OMIM: 618086). În plus, există dovezi preliminare că FANCM este asociata cu predispoziție la cancerul de sân cu transmitere autozomal dominantă (PMID: 23409019, 25288723) și anemie Fanconi  cu transmitere autozomal recesivă (PMID: 16116422, 19423727, 21681190)

MLH1 este un membru al unui grup de gene de reparare a leziunilor AND produse prin leziuni de imperechere ADN (mismatch repair system). Aceste gene codifică proteine care detectează și repară nepotrivirile ADN care pot apărea în timpul replicării celulare. Proteinele MLH1 și PMS2 interacționează prin domeniile lor C-terminale pentru a forma un complex proteic care regleaza activitățile altor proteine care repară imperecherile gresite făcute în timpul replicării ADN-ului. Pierderea funcției MLH1 din cauza variantelor patogene ale genei determină repararea defectuoasă a ADN-ului, ducând la acumularea de erori în secvența ADN pe măsură ce celulele continuă să se divizeze, crescând astfel riscul de formare a tumorii.

Gena MLH1 este asociată cu sindromul Lynch  cu transmitere autozomal dominanta (denumit și sindromul cancerului colorectal ereditar nonpolipozic sau HNPCC) (MedGen UID: 232603) și sindromul de reparare deficitara al leziunilor ADN cu transmitere autosomal recesiva (CMMR-D) (MedGen UID: 78553).

MSH2 este un membru al unui grup de gene de reparare a leziunilor AND produse prin leziuni de imperechere ADN (mismatch repair system). Aceste gene codifică proteine care detectează și repară nepotrivirile ADN care pot apărea în timpul replicării celulare

Produsul genei MSH2 formează  cu alte 2 proteine doi heterodimeri diferiți (MSH2-MSH6) și (MSH2-MSH3) care se leagă la nivelul erorilor de imperechere ale ADN-ului, inițind astfel repararea ADN-ului în celulele eucariote. Pierderea funcției MSH2 din cauza mutațiilor determină repararea defectuoasă a ADN-ului, ducând la acumularea de erori în secvența ADN pe măsură ce celulele continuă să se divizeze, crescând astfel riscul de formare a tumorii.

Mutatiile in gena MSH2 se asociaza cu sindromul Lynch  cu transmitere autozomal dominanta (denumit și sindromul cancerului colorectal ereditar nonpolipozic sau HNPCC) (MedGen UID: 232603) și sindromul de reparare deficitara al leziunilor ADN cu transmitere autosomal recesiva (CMMR-D) (MedGen UID: 78553).

MSH2 este un membru al unui grup de gene de reparare a leziunilor AND produse prin leziuni de imperechere ADN (mismatch repair system). Aceste gene codifică proteine care detectează și repară nepotrivirile ADN care pot apărea în timpul replicării celulare

Proteina MSH6 heterodimerizează cu MSH2 pentru a forma un complex de recunoaștere a anomaliilor de imperechere la eurocariote. Pierderea funcției MSH6 din cauza mutațiilor determină repararea defectuoasă a ADN-ului, ducând la acumularea de erori în secvența ADN pe măsură ce celulele continuă să se divizeze, crescând astfel riscul de formare a tumorii.

Gena MSH2 este asociată cu sindromul Lynch  cu transmitere autozomal dominanta (denumit și sindromul cancerului colorectal ereditar nonpolipozic sau HNPCC) (MedGen UID: 232603) și sindromul de reparare deficitara al leziunilor ADN cu transmitere autosomal recesiva (CMMR-D) (MedGen UID: 78553).

MUTYH este o genă supresoare a cresterii tumorale cu rol important pentru repararea deteriorării ADN-ului. Gena MUTYH codifică o ADN glicozilază implicată în repararea deteriorării oxidative a ADN-ului. Pierderea funcției MUTYH datorită mutațiilor determină repararea defectuoasă a ADN-ului, ceea ce duce la acumularea de erori în secvența ADN pe măsură ce celulele continuă să se divizeze, crescând astfel riscul formării tumorii.

Gena MUTYH este asociată cu polipoză  cu transmitere autozomal recesivă asociată cu MUTYH (MAP) (MedGen UID: 332993). În plus, există dovezi care susțin o corelație între MUTYH și predispoziția cu transmitere autozomal dominantă la cancerul de sân (PMID: 19732775, 21952991) și alte câteva tipuri de cancer (PMID: 19732775, 21171015, 21952991).

PMS2 este un membru al unui grup de gene implicate in procesele de reparare a leziunilor AND produse prin leziuni de imperechere ADN (mismatch repair system). Aceste gene codifică proteine care detectează și repară nepotrivirile ADN care pot apărea în timpul replicării celulare. Produsele genetice PMS2 și MLH1 interacționează prin domeniile lor C-terminale pentru a forma un complex proteic. Acest complex coordonează activitățile altor proteine care repară greșelile făcute în timpul replicării ADN-ului. Pierderea funcției PMS2 din cauza mutațiilor determină repararea defectuoasă a ADN-ului, ducând la acumularea de erori în secvența ADN pe măsură ce celulele continuă să se divizeze, crescând astfel riscul de formare a tumorii.

Variante patogene ale genei PMS2 se asociază  cu sindromul Lynch  cu transmitere autozomal dominanta (denumit și sindromul cancerului colorectal ereditar nonpolipozic sau HNPCC) (MedGen UID: 232603) și sindromul de reparare deficitara al leziunilor ADN cu transmitere autosomal recesiva (CMMR-D) (MedGen UID: 78553).

PTEN este o genă supresoare tumorale care are roluri în controlul migrației celulare, aderenței și angiogenezei. Gena PTEN codifică o fosfatază care reglează negativ nivelurile intracelulare de fosfatidilinozitol-3,4,5-trisfosfat și calea de semnalizare AKT / PKB. Aceste funcții ajută la prevenirea creșterii necontrolate a celulelor care poate duce la formarea tumorilor.

Gena PTEN este asociată cu sindromul tumoral hamartom PTEN autozomal dominant (PHTS), incluzând subtipurile clinice ale sindromului Cowden, sindromul Bannayan-Riley-Ruvalcaba și tulburarea spectrului autismului asociat PTEN (MedGen UID: 368366). Au fost descrise alte condiții asociate PTEN (PMID: 11755638, 17392703, 27890237).

Gena SDHD este un supresor tumoral care codifică o proteină membranară integrală, una dintre cele patru subunități peptidice codificate nuclear din complexul II. Complexul II, cunoscut și sub numele de succinat dehidrogenază sau succinat-ubiquinonă oxidoreductază, este un complex al lanțului respirator mitocondrial.

Gena SDHD este asociată cu sindromul paragangliom-feocromocitom ereditar autosomal dominant (PGL-PCC) (MedGen UID: 358258) și tumorile stromale gastrointestinale (GIST) (PMID: 24886695). Studiile sugerează că SDHD poate provoca, de asemenea, predispoziție autosomală dominantă la sân (PMID: 21979946, 25694510), tiroidă (PMID: 19802898, 25694510, 15328326) și cancer renal (PMID: 15328326, 23083876), în plus față de deficitul autosomal recesiv mitocondrial II (PMID) : 24367056; 26008905).

Gena SLX4 codifică subunitatea SLX4 a endonucleazei specifice structurii proteinei. Această proteină este implicată în repararea tipurilor specifice de deteriorare a ADN-ului și este critică pentru răspunsul celular la eșecul replicării.

Gena SLX4 este asociată cu anemie Fanconi, tip P (FA-P) cu transmitere autozomal recesivă  (MedGen UID: 450103).

Gena STK11 codifică o protein kinază serină / treonină supresoare tumorale care controlează activitatea membrilor familiei protein kinazei activate de AMP, jucând astfel un rol în diferite procese, cum ar fi reglarea diviziunii celulare, a metabolismului celular, a apoptozei și a răspunsului la deteriorarea ADN-ului.

Gena STK11 este asociată cu sindromul Peutz-Jeghers autozomal dominant (PJS) (MedGen UID: 18404).

TP53 este o genă supresoare tumorale care codifică o proteină care răspunde la diverse tensiuni celulare pentru a regla expresia genelor țintă, inducând astfel oprirea ciclului celular, apoptoza, senescența, repararea ADN-ului sau modificări ale metabolismului. Pierderea funcției TP53 datorită mutațiilor permite creșterea necontrolată a celulelor cu deteriorarea ADN-ului, crescând riscul de formare a tumorii.

Gena TP53 este asociată cu sindromul Li-Fraumeni autosomal dominant (LFS) (MedGen UID: 322656).

Gena WRN codifică un membru al subfamiliei RecQ a helicazelor, care joacă un rol în repararea ADN-ului deteriorat.

Gena WRN este asociată cu sindromul Werner autosomal recesiv (WS) (MedGen UID: 12147)

Sindromul Werner este o tulburare progresivă rară care se caracterizează prin apariția unei îmbătrâniri neobișnuit de accelerate (progeria). Deși tulburarea este de obicei recunoscută de a treia sau a patra decadă a vieții, anumite descoperiri caracteristice sunt prezente începând cu adolescența și începutul maturității. Unele persoane afectate pot fi, de asemenea, susceptibile la dezvoltarea anumitor tumori benigne (necanceroase) sau maligne

 

Imagine: Designed by pch.vector / Freepik