1. FV G1691A (Leiden); 2. FV H1299R (R2); 3. MTHFR C677T; 4. MTHFR A1298C; 5. Prothrombin G20210A; 6. ß-Fibrinogen -455 G>A; 7. Factor XIII V34L; 8. PAI-1 -675 4G/5G; 9. PAI-1 -844 G>A; 10. GPIIIa L33P (HPA-1); 11. ApoB R3500Q; 12. Apo E.  C526T; 13. Apo E.  T388C; 14. ACE I/D; 15. GPIa (C807T); 16. PAI-2 C1238G; 17. eNOS G298A; 18. EPCR A4600G (H3); 19. EPCR G4678C (H1); 20. LPA A5673G

Tehnică:

Secvenţiere Next Generation

Condiţii recoltare şi transfer probe biologice

Durată trimitere rezultate

1 săptămână

Specialităţi

Hematologie, Obstetrică-Ginecologie, Cardiologie

 Detalii test

Factor V Leiden (G1691A)*: Prezența acestei mutații în stare heterozigotă crește de 3 ori riscul de tromboză. Mutația în stare homozigotă crește de până la 18 ori riscul de trombozî în timp ce în cazul fumătorilor, riscul crește până la 50 %. De asemenea, această mutație se asociază cu pre-eclampsia, riscul de tromboză la persoanele heterozigote fiind de 1 la 500 sarcini.

Factor V HR2 (H1299R): Acest polimorfism este considerat cu un factor cu risc moderat în tromboza venoasă. Riscul crește la persoanele heterozigote de 1,8 ori, în ciuda prezenței altor factori de risc pentru trombofilie. Heterozigoția pentru această mutație combinată cu heterozigoția pentru FV Leiden determină un risc crescut de tromboză.

MTHFR (C677T): Persoanele homozigote cu risc de mutație reprezintă cca 11% din populația caucaziană. Această mutație în stare homozigotă determină hiperhomocistenemie în cazul unei diete deficitare în acid folic și a fost asociată cu afecțiuni coronariene premature. Niveluri crescute de homocisteină au fost asociate și cu pre-eclampsia.

MTHFR (A1298C): Acest polimorfism nu are influență asupra proteinei MTHFR și astfel nu modifică nivelul homocisteinei. Însă, heterozigoții pentru mutațiile C677T și A1298C au același fenotip ca și homozigoții C677T având niveluri ridicate de homocisteină și concentrații scăzute de acid folic în plasmă. Această combinație de heterozigoție crește de 2 ori riscul de a avea un copil cu malformații de tub neural.

PROTHROMBIN (G20210A)*: Această mutație are o prevalență de 2% în populația caucaziană și a fost raportată la 6% din pacienții cu tromboembolisme recurente. Această mutație este de asemenea asociată cu un risc crescut de infarct miocardic- la femei de 4 ori mai mare, în timp ce la bărbați, de 1,5 ori. Această mutație în formă heterozigotă este responsabilă de cele mai multe pierderi de sarcină în primul trimestru.

β-fibrinogen (-455G/A): Mutația -455G>A atât în stare homozigotă cât și heterozigotă este asociată cu concentrații crescute de fibrinogen în sânge, ceea ce poate determina episoade trombotice. Acest risc este crescut în special la fumătorii cu vechime și la persoanele hipertensive care au artere cu diametru redus. Concentrații crescute de fibrinogen au fost raportate în cazurile de accident vascular cerebral.

FXIII (V34L)*: Rolul factorului XIII activat este acela de a accelera formarea cheagului rezistent la fibrinoliză. Polimorfismul Val34Leu a fost asociat cu un efect protector împotriva infarctului miocardic și trombozei venoase în special în cazul nivelurilor crescute de beta fibringen. Deficiența totală de factor XIII este foarte rară (1/1000000) și este asociată cu sângerare severă. Acest polimorfism combinat cu genotipul 4G/4G al genei PAI-1 reprezintă cel mai comun polimorfism în cazul pacienților care au un istoric familial de tromboză sau pierderi de sarcină. Mai exact, homozigoții și heterozigoții pentru Val34Leu, în combinație cu genotipul 4G/4G au fost asociați cu factori de risc pentru pierderi de sarcină recurente, datorită implicării în formarea cheagurilor de fibrină în timpul implantării trofoblastului la nivelul endometrului.

PAI-1 (-675 4G/5G): Genotipul 4G/4G a fost asociat cu niveluri crescute în plasmă de PAI-1, în timp ce genotipul 5G/5G a fost asociat cu concentrații scăzute de PAI-1 în plasmă. Genotipul 4G/5G este asociat cu concentrații normale de PAI-1. Prezența de niveluri crescute de PAI-1 în plasmă crește riscul formării plăcilor ateromice cu până la 70%. Genotipul 4G/4G este implicat ca factor independent în formarea trombilor în arterele coronariene si în ateroscleroză. De asemenea a fost raportat ca factor de risc pentru pierderile de sarcină recurente. 5G/5G genotipul a fost asociat cu un risc crescut de dezvoltare a unui anevrism la nivelul aortei abdominale. Combinația de heterozigoție a genotipurilor 5G/5G și pentru gena protrombinei determină un risc crescut pentru dezvoltarea unei forme severe de pre – eclampsie.

PAI-1 (-844G/A): Nivelurile crescute de PAI-1 în plasmă, principalul inhibitor al fibrinolizei, au fost corelate cu un risc crescut de boală arterială coronariană Mai mult, niveluri crescute de PAI-1 au fost implicate în sindromul metabolic și în predispoziția la diabet. Homozigoția pentru această mutație, combinată cu alela 4G a PAI-1 -675, crește de până la 2,5 ori riscul sindromului ovarelor polichistice. Homozigoții și heterozigoții, în combinație cu alela 4G a PAI-1 -675, manifestă un risc crescut de dezvoltare a bolii arteriale coronariene.

GPIIIa*: Glicoproteina (Gp) IIb/IIIa este un receptor membranar care leagă o varietate de liganzi din circulație și care sunt implicați în formarea cheagului. Genotipul b/b a fost implicat în infarctul miocardic la vârste <55 ani. Combinația dintre alela b și alela 4G a PAI-1, crește riscul de infarct miocardic de până la 4 ori la femei și de 6 ori la bărbați. Se pare că heterozigoții pentru alela b au rezistență la acțiunea medicamentelor antitrombotice, de exemplu aspirina.

APOB: Apolipoproteina B (ApoB) este o apolipoproteină implicată în metabolismul lipidelor. Această mutație determină apariția hiperlipidemiei și a aterosclerozei premature. Riscul bolii premature coronariene la persoanele heterozigote pentru această mutație este același ca cel al pacienților care au hipercolesterolemie familială. La vârsta de 50 ani, 40% dintre bărbați și 20% dintre femei care au această mutație în stare heterozigotă au risc de boală arterială coronariană.

APOE2/Ε3/Ε4*: Proteina ApoE joacă un rol crucial în metabolismul lipoproteinelor și colesterolului. Izoforma E2 este legată de hiperlipoproteinemia de tip III (HLP III). Persoanele cu genotipul E2/E2 pot avea un risc mare pentru hiperlipoproteinemia de tip III . Acest genotip a fost asociat și cu un risc crescut de placă ateromică și boală arterială coronariană. 64 % din populație are izoforma E3, aceasta fiind specifică unui metabolism normal lipoproteic. Izoforma E4 se găsește în aproximativ 14 % din populație și este implicată în ateroscleroză și boala Alzheimer. Alelele E2, combinate cu alelele E4, par a avea un rol protector în dezvoltarea bolii Alzheimer.

ACE: Angiotensinele sunt peptide cu rol vasoconstrictor. Persoanele cu genotipul D/D au niveluri mai mari de angiotensine în sânge, comparativ cu cele care au genotipul I/I și persoanele cu genotipul I/D, care au niveluri intermediare. Genotipul D/D a fost asociat cu tensiune crescută în timpul sarcinii, ceea ce duce la apariția unei pre-eclampsii moderate. De asemenea, se pare ca genotipul D/D duce la creșterea riscului de dezvoltare a nefropatiilor la pacienții cu diabet de tip 2 și crește de 2 ori riscul episoadelor de hipoglicemie.

GPIa(C807T): Glicoproteina GPIa este un receptor de colagen de pe suprafața trombocitelor. Polimorfismul 807 C/T al genei GPIa a fost asociat cu o densitate crescută a receptorului GP Ia/IIa care pare să aibă un rol în tromboză. Alela T este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic de până la 1,6 ori mai mare la persoanele mai tinere de 62 ani. La persoanele cu vârsta < 50 ani riscul de infarct miocardic crește de peste 2,6 ori.

PAI-2 (Ser413Cys): Inhibitorul activatorului plasminogenului-2 (placental PAI) este un factor de coagulare și este prezent în cantități detectabile în sânge numai în timpul sarcinii. Este produs de placentă, explicându-se astfel, parțial, rata crescută de trombozî în timpul sarcinii.

eNOS G298A: Această mutație punctiformă a fost asociată cu pre-eclampsia și cu boli de inimă. Heterozigoții au un risc crescut, de 2 ori mai mare, de dezvoltare a pre-eclampsiei și apariției de complicații ulterioare. Homozigoții au un risc de 1,5 ori mai mare pentru episoade ischemice.

EPCR (A4600G)(haplotipul H3): Persoanele cu haplotipul H3 au un risc de tromboză de 1,8 ori mai mare decât persoanele care nu acest haplotip. Haplotipul H3, care este asociat cu niveluri ridicate de sEPCR în plasmă este o cauză pentru  tromboza venoasă. Persoanele care au mutația protrombinică 20210A și au haplotipul H3, combinat cu niveluri crescute de sEPCR (>147 ng/ml) și timp de protrombină >129%, au risc de tromboză venoasă crescut de peste 9 ori.

EPCR (G4678C) (haplotipul H1): Persoanele cu haplotipul H1 au niveluri crescute de APC și astfel, un risc redus de tromboză venoasă. Homozigoții (C/C) au un risc scăzut de tromboză – 0.61 ori. Homozigoții pentru această mutație au un risc redus de tromboză venoasă dacă ei sunt și heterozigoți pentru mutația FV Leiden.

LPA (A5673G): Polimorfismul la nivelul genei Lp(a) este implicat în boala coronariană, în boala vasculară coronariană, în ateroscleroza timpurie și în tromboză. Această mutație, fie în formă heterozigotă, fie homozigotă, determină niveluri crescute de lipoproteinaă A – Lp(a). Persoanele cu această mutație au un risc crescut de boli de inimă, dar ei pot beneficia de tratamentul cu aspirină (100mg /zi ).

* Existența polimorfismelor/mutațiilor (FVLeiden, Prothrombin/FII, FXIII, GPIIIa, ApoE4) în formă heterozigotă/homozigotă, nu numai la viitoarele mame, dar și în cazul cuplurilor, a fost asociată cu un risc crescut de avorturi recurente. Acestea permit identificarea cuplurilor care sunt predispuse să dezvolte această complicație.