Cancerul pulmonar – ce este?

Cancerul pulmonar este cel mai frecvent diagnostic de cancer şi a doua cauză de mortalitate datorată cancerului pentru bărbaţii şi femeile din toată lumea. Acesta reprezintă 13% din totalul cancerelor şi 27% din totalul deceselor datorate cancerului.

Cancerul pulmonar se împarte în două categorii principale: microcelular (15%) şi non-microcelular (85%). Cancerele non-microcelulare se împart la rândul lor în trei tipuri: carcinom scuamos, adenocarcinom şi carcinom cu celule mari.

Aproximativ 85% din cancerele pulmonare sunt determinate de fumat, restul apărând datorită asocierii factorilor genetici şi de mediu. Riscul de a dobândi cancer de plămân creşte odată cu înaintarea în vârstă.

Simptome cancer pulmonar

Simptomele ce pot orienta către diagnosticul de cancer pulmonar sunt:

• Simptome respiratorii precum: tusea persistentă, dispneea (dificultatea de a respira), bronşitele sau pneumoniile recurente, modificarea volumului sau culorii sputei, expectorarea de sânge.
• Simptome generale: febră, scăderea în greutate, oboseala, apariţia degetelor de toboşar.
• Simptome datorate compresiei realizate de masa tumorală: durerile la nivelul toracelui sau a umerilor, dificultăţile de înghiţire, răguşeala, stridorul (zgomote anormale în timpul respiraţiei), durerile osoase, fenomenele vasculare (sindrom de venă cavă superioară).

Factori de risc pentru cancerul pulmonar:

Printre factorii de risc ce predispun la apariţia cancerului pulmonar se recunosc următorii: 

• Genetici: mutaţii ale genelor K-RAS, N-RAS, EGFR, ALK-4-EML
• Fumatul (chiar şi fumatul pasiv)
• Expunerea la radon, azbest, arsenic, poluare
• Expunerea la agenţi radioactivi precum uraniul
• Anumite suplimente alimentare cu beta-caroten
• Istoricul personal de cancer pulmonar
• Tratamente de chimioterapie pentru alte cancere în antecedente
• Imunitatea scăzută
• Bolile autoimune

Importanţa testării genetice în cancerul pulmonar

Mutaţiile genelor EGFR, K-RAS şi NRAS se exclud reciproc.

Mutaţiile genei EGFR sunt responsabile de aproximativ 10-35% din totalul cancerelor pulmonare non-microcelulare şi pot fi somatice (apărute în timpul vieţii unui individ și nu se transmit la copii) sau germinale (pot fi transmise de la părinţi la copii). Ele sunt asociate cu o incidenţă crescută a cancerului pulmonar non-microcelular la persoanele nefumatoare.

Rearanjamentul ALK 4 EML reprezintă fuziunea a două gene ALK şi EML datorită unei inversii la nivelul cromozomului 2. Rearanjamentul ALK 4 EML este responsabil de aproximativ 3-7% din totalul cancerelor pulmonare non-microcelulare şi determină apariţia adenocarcinoamelor.

Mutaţiile genei K-RAS sunt responsabile de aproximativ 15-25% din cancerele pulmonare non-microcelulare şi apar în special în adenocarcinoame. Aceste mutaţii sunt somatice (dobândite în timpul vieţii) şi apar în special la persoanele fumătoare.

Mutaţiile genei N-RAS sunt responsabile de aproximativ 1% din totalul cancerelor pulmonare non-microcelulare de tipul adenocarcionoamelor şi apar la persoane fumătoare. Descoperirea unei mutaţii la nivelul acestei gene poate fi indicaţie de tratament cu inhibitori de MEK.

Testarea genetică şi detectarea mutaţiilor este importantă pentru stabilirea unui prognostic şi a unui tratament individualizat.