Imunohistochimia este un proces de diagnosticare în mai mulţi paşi, care presupune formare specializată în selectarea reactivilor adecvaţi, selectarea, fixarea şi procesarea ţesuturilor, pregătirea lamei pentru imonuhistochimie şi interpretarea rezultatelor colorării.

Ce este imunohistochimia?

Tehnicile de imunohistochimie au la bază reacţia antigen-anticorp, antigenul urmărit aflându-se la nivelul țesutului care va fi analizat, iar anticorpii utilizaţi în scopul evidenţierii acestuia sunt comercializaţi sub diverse forme – mono- sau policlonali, concentraţi sau diluaţi, gata de a fi utilizaţi („ready-to-use”).

Situsul reacției antigen-anticorp se află la nivel celular (memebranar, citoplasmatic – filamente intermediare /organite celulare sau la nivel nuclear),  iar evidențierea se realizează printr-o metodă indirectă de legare – un lanţ de alte reacţii în mai multe faze succesive cu anticorpi secundari marcaţi.

Anticorpul primar este nemarcat, de acesta se leagă un anticorp secundar marcat cu peroxidază, de care este legat un sistem de relevare. Această tehnică este mai sensibilă deoarece permite vizualizarea antigenelor existente în concentraţii mici. Metoda folosită în Departamentul de Anatomie patologică Personal Genetics foloseşte un substrat cromogen (DAB) la care este ataşat anticorpul secundar.

Pentru reuşita reacţiilor imunohistochimice este esențială fixarea corectă a fragmentului bioptic, astfel încât epitopii (situsurile antigenice) să nu fie inactivaţi ori denaturați. Optim, fixarea în formol tamponat 10%  durează maxim 24 h, ce depăşeşte perioada de 48 h inactivează majoritatea epitopilor, determinând reacţii fals negative.

Condiții preanalitice

Colorarea ţesutului depinde de manipularea şi de procesarea ţesutului înainte de colorare. Fixarea, congelarea, decongelarea, spălarea, uscarea, încălzirea sau secţionarea necorespunzătoare şi contaminarea cu alte ţesuturi sau lichide pot produce artefacte, captarea anticorpilor sau rezultate fals negative.

Rezultatele inconsecvente pot fi cauzate de variaţiile metodelor de fixare şi sau de neregularităţile din interiorul ţesutului. Interpretarea clinică a oricărei coloraţii pozitive sau a absenţei acesteia trebuie să se evalueze în contextul prezentării clinice, al morfologiei şi al altor criterii histopatologice. Interpretarea clinică a oricărei coloraţii sau a absenţei acesteia trebuie să fie completată cu studii morfologice şi controale adecvate, precum şi cu alte teste de diagnosticare.

Ţesuturile prelevate de la persoane infectate cu virusul hepatitei B şi care conţin antigeni de la suprafaţa virusului hepatitei B (HBsAg) pot prezenta coloraţie nespecifică cu peroxidaza.

Se pot obține rezultate fals pozitive din cauza legării neimunologice a proteinelor sau a produselor de reacţie din substrat. Acestea pot fi cauzate şi de activitatea pseudoperoxidazei (eritrocite) şi de activitatea peroxidazei endogene.